Descoperirea lui Iesus Hristos—pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor săi ce trebuie să se întâmple în curând. El vestit-o prin semne¹ trimițând-o prin îngerul său, robului Său, Ioánnes—care a mărturisit Cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Iesus Hristos întocmai cum a văzut.

Fericiți—cel ce citește și cei ce aud cuvintele acestei profeții și împlinesc cele scrise în ea. Căci împlinirea² lor e aproape.

Ioánnes, către cele șapte biserici din Asía. Har vouă și pace de la cel ce este, cel ce era și cel ce vine și de la cele șapte duhuri care sunt dinaintea tronului Său și de la Iesus Hristos, Mărturisitorul cel vrednic de încredere, Cel întâi născut din morți, Arhontele³ împăraților pământului, Cel care ne-a iubit și ne-a spălat⁴ de păcatele noastre în sângele său și ne-a făcut împărați⁵ și preoți pentru Dumnezeul și Tatăl său. A lui e gloria și puterea peste veacurile și veacuri, amin. Iată, el vine pe nori și orice ochi îl va vedea, chiar și cei ce l-au străpuns. Și se vor bate în piept pentru el toate semințiile pământului.

„Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul—zice Domnul,

Cel ce este, Cel ce era și Cel care vine, Cel atotputernic.”

Eu, Ioánnes, fratele vostru, părtaș în strâmtorare, în împărăție și în perseverare⁶ în Iesus, mă aflam în insula ce se numește Patmos pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Iesus Hristos. În ziua Domnului, am fost preschimbat în duh⁷. Și am auzit înapoia mea un glas răsunător, ca de trâmbiță, zicând: „Eu sunt Alfa și Oméga—Ceea ce vezi scrie într-un sul de carte și trimite-l celor șapte biserici ale Asíei, către Éfesos, către Smírna, către Pérgamon, către Tiátira, către Sárdis, către Filadélfia și către Laodíkea.”

M-am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Și întorcându-mă, am văzut șapte candelabre de aur și în mijlocul celor șapte candelabre, pe cineva asemănător Fiului Omului înveșmântat până la glezne și încins peste piept cu o cingătoare de aur. Capul său și părul său erau ca lâna albă, albe ca neaua, ochii săi ca flacăra de foc, picioarele lui asemenea aramei de Liban⁸ încinsă în cuptor, iar glasul lui ca glasul multor ape și având în mâna lui dreaptă șapte stele. Din gura lui ieșea o sabie cu două tăișuri ascuțite, iar înfățișarea lui era ca soarele răsărind în puterea lui.

Când am văzut aceasta, am căzut la picioarele lui ca mort. El și-a așezat mâna lui dreaptă peste mine, zicându-mi: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu, am fost mort, dar iată, sunt viu, peste veacuri și veacuri, amin. Eu am cheile morții și ale hádesului⁹. Scrie ce ai văzut, lucrurile ce sunt și ce urmează să se întâmple după acestea, misterul celor șapte stele pe care le-ai văzut în dreapta mea și al celor șapte candelabre de aur. Cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserici, iar cele șapte candelabre pe care le-ai văzut, șapte biserici.”

2

Îngerului bisericii din Éfesos scrie-i:

„Așa vorbește cel ce ține cele șapte stele în mâna lui dreaptă, Cel ce umblă în mijlocul celor șapte candelabre de aur: am văzut faptele tale și osteneala ta și perseverența ta și că nu poți să suporți pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce spun că sunt apostoli—dar nu sunt și i-ai găsit mincinoși, că ai răbdare și că ai suferit din cauza numelui meu și te-ai ostenit. Dar ce am împotriva ta e că dragostea ta cea dintâi ai părăsit-o. Amintește-ți unde ai căzut, pocăiește-te și fă faptele tale cele dintâi—altfel vin la tine curând și am să mut candelabrul tău din locul lui, dacă nu te pocăiești. Dar ai aceasta, că urăști faptele nicolaiților pe care și eu le urăsc. Cel ce are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor.”

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții care este în mijlocul paradisului lui Dumnezeu.”

Îngerului bisericii Smírnei scrie-i:

„Așa vorbește Cel dintâi și Cel de pe urmă care a fost mort și a trăiește. Am văzut faptele, strâmtorarea și sărăcia ta, însă ești bogat și blasfemiile celor ce spun despre ei că sunt iudei și nu sunt, ci sunt o sinagogă a satanei. Nu te teme de ce ai să suferi! Iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în temniță ca să fiți încercați și vei avea o strâmtorare de zece zile. Fii vrednic de încredere până la moarte și îți voi da cununa vieții. Cel ce are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor.”

„Cel ce va birui nu va fi vătămat de a doua moarte.”

Îngerului bisericii din Pérgamos scriei-i:

„Așa vorbește Cel care are sabia cu două tăișuri ascuțite: am văzut faptele tale și că unde locuiești acolo e tronul satanei și că ții numele meu și că nu ai tăgăduit credința mea în zilele când Antipas, mărturisitorul meu credincios a fost ucis între voi —acolo unde locuiește satana. Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe cei ce țin învățătura lui Balaàm care a învățat pe Balàc să întindă o cursă înaintea fiilor lui Israel ca să mănânce ofrande idolești și să se desfrâneze. Așa că ai pe cei ce țin învățătura nicolaiților pe care o urăsc. Pocăiește-te! Dacă nu, vin curând la tine și mă voi război cu ei prin sabia gurii mele. Cine are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor. Celui ce biruiește îi voi da să mănânce din mana ascunsă și îi voi da o pietricică¹⁰ albă. Iar pe pietricică e scris un nume nou pe care nimeni nu-l știe decât cel ce o primește.”

Îngerului bisericii Tiátirei scrie-i:

„Așa vorbește Fiul lui Dumnezeu—Cel ce are ochii săi asemeni flăcărilor de foc și picioarele aidoma bronzului de Liban: am văzut faptele tale, dragostea, slujirea, credința, perseverența ta și că faptele tale din urmă sunt mai depline decât cele dintâi. Dar am împotriva ta câteva lucruri, că lași pe femeia aceea Izábel—care spune despre ea însăși că e profetesă, să învețe și să amăgească pe robii mei să se desfrâneze și să mănânce ofrande idolești. I-am dat timp să se pocăiască din desfrânarea ei, dar ea nu se pocăiește. Iată, o voi azvârli bolnavă la pat, iar pe cei ce curvesc¹¹ cu ea, îi voi arunca în necaz mare dacă nu se pocăiesc de faptele lor. Pe copiii ei îi voi lovi cu moartea și vor cunoaște toate bisericile că eu sunt Cel ce cercetează rărunchii și inimile și că vă dau fiecăruia după faptele voastre.Vouă vă zic, celorlalți din Tiátira, tuturor care nu au învățătura aceasta și tuturor care nu au cunoscut adâncimile satanei cum le numesc ei. Nu arunc asupra voastră altă sarcină. Numai țineți ce aveți până voi veni.”

„Celui ce biruiește și celui ce păstrează până la sfârșit faptele mele îi voi da stăpânire peste neamuri, le va păstori cu un toiag de fier, ca vasele de lut vor fi spulberate—după cum am primit și eu de la Tatăl meu. Și îi voi da steaua dimineții”.

Cel ce are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor.

3

Iar îngerului bisericii Sárdisului scrie-i:

„Așa vorbește Cel ce are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: am văzut faptele tale căci ai numele că trăiești—dar ești mort. Fii veghetor și întărește ce a mai rămas, ce e pe moarte, căci nu am găsit faptele tale depline înaintea lui Dumnezeu. Amintește-ți ce ai dobândit, ce ai auzit păstrează bine și pocăiește-te, altminteri voi veni la tine ca un hoț și nu vei ști în ce ceas voi veni peste tine. Dar ai câteva nume în Sárdis ce nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla cu mine în haine albe, căci vrednici sunt.Cel ce biruiește, acela va fi îmbrăcat în veșminte albe și nu-i voi șterge numele din Cartea Vieții și voi cinsti numele său înaintea Tatălui meu și înaintea îngerilor săi. Cine are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor.”

Îngerului bisericii din Filadélfia scriei-i:

„Așa vorbește Cel sfânt, Cel adevărat, Cel ce ține cheia lui David, ce deschide și nimeni nu mai poate închide: am văzut faptele tale, iată—îți pun înainte o ușă deschisă pe care nimeni nu poate să o închidă. Deși ești mic, ai putere și nu te-ai supus—ai fost ascultător cuvântului meu și nu l-ai tăgăduit. Iată îți dau pe cei din sinagoga satanei, cei care spun despre ei că sunt iudei și nu sunt—ci mint. Iată îi fac să iasă și să se prosterneze înaintea picioarelor tale ca să știe că te-am iubit. Fiindcă te-ai supus cuvântului răbdării mele, și eu te voi păzi de ora încercării ce are să vină peste toată omenirea—ca să pună la încercare pe locuitorii pământului. Eu vin curând, ține bine ce ai, ca să nu ți se ia cununa.”

„Pe cel ce biruiește îl voi face o coloană în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși de acolo. Și voi scrie pe el numele Dumnezeului meu, numele meu cel nou și numele cetății Dumnezeului meu, Ierusalem—care se coboară din cer de la Dumnezeul meu.”

Cel ce are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor!

Iar îngerului bisericii laodikenilor scrie-i:

„Așa vorbește Cel ce e amin, Mărturisitorul cel vrednic de încredere și adevărat—Începutul zidirii lui Dumnezeu: am văzut faptele tale, că nu ești nici rece, nici fierbinte. Astfel fiindcă ești sălcíu—nici rece, nici fierbinte sunt gata să te scuip din gura mea. Fiindcă zici: „Căci sunt bogat, am devenit bogat și de nimic nu duc lipsă și nu vezi că ești ruinat, jalnic, sărac, orb și gol. Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc pentru a te îmbogăți, veșminte albe ca să fii îmbrăcat și să nu se arate rușinea goliciunii tale și alifie ca să-ți ungi ochii ca să vezi. Pe toți cei ce-i iubesc, eu îi mustru și îi disciplinez, deci fii zelos și pocăiește-te. Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu mine.”

Celui ce biruie îi voi da să se așeze cu mine pe tronul meu, cum și eu am biruit și m-am așezat cu Tatăl meu pe tronul său.

Cine are ureche să audă ce spune Duhul bisericilor.”

4

După aceea am văzut o poartă deschisă în cer și glasul cel dintâi, ce îl auzisem ca o trâmbiță vorbindu-mi, îmi spuse: „Suie-te aici și am să îți arăt ce trebuie să se întâmple după acestea.” Și imediat am fost preschimbat în duh¹² și am văzut un tron așezat în cer și Cel așezat era asemeni vederii unei pietre de íaspis¹³ și sárdion¹⁴. Un curcubeu asemeni smaragdului¹⁵ era în jurul tronului. În jurul tronului, erau douăzeci și patru de tronuri. Pe tronuri am văzut douăzeci și patru de prezbiteri așezați, înveșmântați în veșminte albe, având pe capetele lor cununi de aur.

Din tron ieșeau tunete, fulgere și glasuri și șapte torțe de foc—care erau cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu arzând înaintea tronului. Înaintea tronului era o mare de sticlă asemeni cristalului, iar în mijlocul tronului și în jurul tronului, patru ființe pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. Ființa cea dintâi era asemeni leului, cea de a doua ființă asemeni unui taur tânăr, cea de a treia având chipul ca al unui om, iar a patra ființă asemeni vulturului în zbor. Cele patru ființe aveau fiecare șase aripi. De jur împrejur și înăuntru erau pline de ochi și nu se odihneau zi și noapte—și ziceau:

„Sfânt, sfânt, sfânt, e Domnul Dumnezeu Cel atotputernic, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine.”

Și oridecâteori ființele dădeau glorie, cinste, mulțumire Celui așezat pe tron, Cel viu peste veacuri și veacuri, se prosternau cei douăzeci și patru de prezbiteri înaintea Celui așezat pe tron, îl adorau pe Cel ce trăiește peste veacuri și veacuri. Își aruncau cununile înaintea tronului zicând:

„Vrednic ești Doamne să primești gloria, cinstea, puterea,

căci tu ai zidit toate și prin voința ta sunt și au fost întocmite.”

5

Am văzut, în mâna dreaptă a Celui așezat pe tron, un sul de carte scris pe dinăuntru și pe dinafară, sigilat cu șapte sigilii¹⁶. Am văzut și un înger tare¹⁷ anunțând cu glas răsunător: „Cine e vrednic să deschidă sulul de carte și să rupă sigiliile lui?”

Și nimeni nu a fost în stare, nici în cer, nici pe pământ, nici dedesubtul pământului să deschidă sulul cărții și să privească în ea. Iar eu am plâns mult, căci nimeni vrednic nu s-a găsit să deschidă și să citească sulul cărții, nici să privească în ea.Și cineva dintre prezbiteri mi-a zis: „Nu plânge, iată—a biruit Leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David. El a deschis sulul cărții și va desface cele șapte sigilii ale sale.”

M-am uitat și iată în mijlocul tronului, a celor patru ființe și în mijlocul prezbiterilor, un miel stând ca unul înjunghiat având șapte coarne și șapte ochi— care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise peste tot pământul. A venit și a luat sulul cărții din mâna dreaptă a Celui așezat pe tron. Când a luat sulul cărții, cele patru ființe și cei patru prezbiteri au căzut înaintea Mielului, având fiecare kytháre¹⁸ și vase din aur pline cu tămâie—care sunt rugăciunile sfinților. Ei cântau o odă¹⁹ nouă²⁰ ce spunea:

„Vrednic ești să primești sulul cărții
și să deschizi sigiliile lui căci ai fost înjunghiat
și ai răscumpărat pentru Dumnezeu în sângele tău,
din orice seminție, limbă, popor și neam.
Și ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru împărați și preoți²¹.
și vom împărăți peste pământ.”

Și am văzut și am auzit glasuri de îngeri mulți, înconjurând tronul, ființele și prezbiterii—numărul lor: zeci de mii de zeci de mii și mii de mii. Ei rosteau cu glasuri răsunătoare:

„Vrednic este Mielul cel înjunghiat să primească
puterea, bogăția și înțelepciunea,
tăria²², cinstea, gloria și binecuvântarea.”

Și orice creatură ce este în cer, pe pământ și dedesubtul pământului și peste mări și câte sunt în ele, pe toate, le-am auzit spunând:

„Celui așezat pe tron și a Mielului e binecuvântarea,
cinstea, gloria, vigoarea²³ peste veacuri și veacuri.

Și cele patru ființe ziceau: amin, iar cei douăzeci și patru prezbiteri cădeau și se închinau Celui ce e viu peste veacuri și veacuri.

6

Și m-am uitat când a deschis Mielul primul dintre cele șapte sigilii. Și am auzit prima dintre cele patru ființe vorbind cu glas tunător: “Vino!”²⁴. M-am uitat și iată un cal alb, iar cel ce ședea pe el având un arc. I s-a dat o cunună²⁵ și a ieșit biruitor ca să biruiască.

Iar când a deschis sigiliul al doilea, am auzit a doua ființă zicând: “Vino!”. Și a ieșit un alt cal, de foc. Și celui așezat pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ ca toți să omoare. Și i s-a dat un pumnal²⁶ mare.

Și când a deschis al treilea sigiliu am auzit a treia ființă zicând: “Vino!”. Și m-am uitat și iată un cal negru. Și cel așezat pe el având o balanță în mâna lui. Și am auzit un glas din mijlocul celor patru ființe zicând: “Un sfert de măsură de grâu, un dinar, iar trei sferturi de măsuri de orz, un dinar. Însă uleiul și vinul să nu le vatămi.”

Și când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe zicând: “Vino!”. M-am uitat și iată un cal verde-gălbui²⁷. Iar cel așezat deasupra se numea Moartea. Și hádesul²⁸ venea în urma lui. I s-a dat autoritate peste o pătrime din pământ să ucidă prin sabie²⁹, prin foamete, prin moarte și prin fiarele pământului.

Și când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut dedesuptul altarului sufletele celor înjunghiați din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei ce o aveau. Și strigau cu glas răsunător, zicând: „Pănă când, Stăpâne, Cel sfânt și adevărat, nu condamni și răzbuni sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ!”. Și li s-au dat veșminte albe și li s-a spus să se odihnească încă puțin timp, până se va împlini timpul tovarășilor și fraților lor ce aveau să fie uciși ca și ei.

Și am văzut când a deschis sigiliul al șaselea. Și un mare cutremur a avut loc, iar soarele a devenit negru ca un sac de păr. Luna, toată a devenit ca sângele, iar stelele cerului au căzut pe pământ cum smochinul³⁰ își scutură smochinele toamnatice³¹ când un vânt puternic le scutură. Cerul s-a despărțit ca un sul de carte rulată și orice munte și insulă s-au strămutat din locurilor lor. Iar regii pământului și cei mari, comandanții, bogații și puternicii³² și orice rob și om liber s-au ascuns în peșterile și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor:

„Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui așezat pe tron și de mânia Mielului.

Căci a venit ziua cea mare a mâniei lui și cine poate să stea in picioare?”

7

După acesta am văzut patru îngeri stând peste cele patru colțuri ale pământului, ținând strâns cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle vânt peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.

Și am văzut un alt înger suindu-se dinspre răsăritul soarelui, având sigiliul Dumnezeului Cel viu, strigând cu un glas răsunător către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să nu vatăme pământul, nici marea,zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până sigilăm pe robii Dumnezeului nostru, pe frunțile lor!”

Și am auzit numărul celor sigilați: o sută patruzeci și patru de mii, sigilați din toate semințiile lui Israel:

din seminția lui Iuda, douăsprezece mii, pecetluiți,
din seminția lui Ruben douăsprezece mii,
din seminția lui Gad douăsprezece mii,
din seminția lui Așer douăsprezece mii,
din seminția lui Neftalim douăsprezece mii,
din seminția lui Manase douăsprezece mii,
din seminția lui Simeon douăsprezece mii,
din seminția lui Levi douăsprezece mii,
din seminția lui Isahar douăsprezece mii,
din seminția lui Zabulon douăsprezece mii,
din seminția lui Iosif douăsprezece mii,
din seminția lui Beniamin douăsprezece mii,

După aceasta m-am uitat și iată: o mulțime mare, pe care nu putea să o numere nimeni din orice neam, seminție, popor și limbă, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, înveșmântați în veșminte albe, cu ramuri de finic în mâinile lor. Și strigau cu glas răsunător, spunând:

„Mântuirea e a Dumnezeului nostru, a Celui așezat pe tron și a Mielului”

Toți îngerii stând în jurul tronului, în jurul prezbiterilor și al celor patru ființe, prosternându-se înaintea tronului și închinându-se lui Dumnezeu, spuneau:

„Amin! Lauda, gloria și înțelepciunea, mulțumirea și onoarea

puterea și tăria sunt a Dumnezeului nostru peste veacuri și veacuri.”

Mi-a vorbit unul dintre prezbiteri, zicând-mi: „Aceia înveșmântați în veșminte albe, cine sunt și de unde vin?” Iar eu i-am spus: “Domnul meu, tu știi, spune-mi și mie!”.

„Aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare. Ei și-au spălat veșmintele lor în sângele Mielului. De aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și îl slujesc zi și noapte în templul său, iar cel așezat pe tron cortuiește peste ei. Ei nu mai flămânzesc, nu însetează și nici soarele nu mai dogorăște peste ei și nicio altă arșiță, căci Mielul din mijlocul tronului îi păstorește. Îi conduce către izvoarele apei vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”

8

Când a deschis sigiliul al șaptelea a avut loc o tăcere în cer, de o jumătate de ceas. Am văzut pe cei șapte îngeri stând înaintea lui Dumnezeu. Li s-au dat șapte trâmbițe și un alt înger a venit și a stat deasupra altarului având o cădelniță din aur. I s-a dat multă tămâie ca să aducă rugăciunile tuturor sfinților pe altarul din aur de dinaintea tronului. Fumul tămâii rugăciunilor sfinților se înălța din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. Îngerul a luat cădelnița și a umplut-o cu foc din altar și a aruncat-o pe pământ. Și au avut loc tunete, glasuri, fulgere și cutremure, iar cei șapte îngeri ce aveau cele șapte trâmbițe se pregăteau să trâmbițeze.

Primul a trâmbițat și a avut loc o grindină cu foc amestecat în sînge, a căzut pe pământ și o treime din pământ a ars, o treime din copaci a ars și toată iarba verde-ngălbenită s-a pârjolit.

Al doilea înger a trâmbițat. Și ceva ca un munte arzând a căzut în mare și o treime din mare a devenit sânge. Au murit din creaturile mării ce aveau suflare, iar o treime din nave au fost distruse.

A treilea înger a trâmbițat și a căzut din cer o stea mare ca o torță. A căzut peste o treime din râuri și peste izvoarele apelor. Numele stelei era „Άbsintos” și o treime din ape s-au prefăcut în absint. Mulți oameni au murit din cauza apelor căci deveniseră amare.

Al patrulea înger a trâmbițat și a urgisit o treime din soare și o treime din lună și o treime din stele ca să întunece o treime din ele pentru ca ziua să-și reducă lumina cu o treime, iar noaptea de asemenea.

Am văzut și am auzit un vultur în zbor în mijlocul cerului zicând cu glas răsunător:

„Vai, vai, vai tuturor celor ce locuiesc pe pământ din cauza sunetelor trâmbițelor rămase a celor trei îngeri ce urmează să trâmbițeze!”

9

Al cincilea înger a trâmbițat. Și am văzut o stea din cer căzând pe pămînt. I s-a dat cheia fântânii abisului. Ea a deschis fântâna abisului și s-a înălțat un fum din fântână asemeni fumului unui mare cuptor care a întunecat soarele și văzduhul de la fumul fântânii.

Din fum au ieșit lăcuste pe pământ, li s-a dat putere³³ ca puterea pe care o au scorpionii pământului. Li s-a spus să nu vatăme iarba câmpului, nici verdeața, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu aveau sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor.

Li s-a dat putere nu sa-i omoare ci doar să-i chinuiască cinci luni. Chinul lor e asemeni chinului scorpionilor când îi înțeapă pe oameni. În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, iar moartea va fugi de ei. Înfățișarea scorpionilor era asemenea unor cai pregătiți pentru o bătălie. Pe capetele lor aveau ca niște cununi ce se asemănau cu aurul, iar fețele lor erau ca fețele oamenilor. Ei aveau părul ca părul femeilor, iar dinții îi aveau ca dinții leilor. Aveau platoșe ca platoșele de fier, iar sunetul aripilor lor era ca sunetul unor care trase de cai mulți aruncându-se în bătălie. Aveau cozi asemeni scorpionilor și țepușe, iar în cozi se găsea puterea lor ca să chinuiască pe oameni cinci luni.

Ei aveau peste ei ca împărat pe îngerul abisului numit în evereiește Ávadon, iar în grecește Apollíon.

Primul vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după acestea.

Îngerul al șaselea a trâmbițat. Și am auzit un glas dintre coarnele altarului din aur, de dinaintea lui Dumnezeu vorbind îngerului al șaselea care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri înlănțuiți peste râul cel mare, Effrátes!”

A dezlegat pe cei patru îngeri pregătiți pentru ora, ziua, luna și timpul acela ca să omoare o treime dintre oameni. Numărul oastei de călăreți era de douăzeci de mii de ori câte zece mii—am auzit numărul lor. Acești cai pe care i-am văzut în viziune și toți cei care erau așezați pe ei aveau platoșe de foc, hiákint³⁴ și sulfură. Capetele cailor erau aidoma capetelor leilor, din gurile lor izbucnea foc, fum și sulfură. După această a treia plagă, o treime din oameni au fost uciși prin focul, fumul și sulfura izbucnită din gurile lor. Puterea cailor sta în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau asemenea șerpilor având capete și cu ele vătămau.

Restul oamenilor care nu au fost uciși în urgiile acestea tot nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor ca să nu se închine demonilor, idolilor din aur, argint, bronz, piatră și lemn³⁵ care nici să vadă nu pot, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit de uciderile, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrînarea lor, nici de hoțiile lor.

10

Am văzut un alt înger puternic coborîndu-se din cer înveșmântat în nor, având curcubeul peste capul său. Fața lui era ca soarele, picioarele lui ca niște coloane de foc. Avea în mîna lui un sul mic de carte deschis. Și proptindu-și piciorul drept peste mare, iar cel stâng peste pământa strigat cu glas răsunător ca răgetul unui leu. Și când a strigat, au vorbit cele șapte tunete cu glasurile lor.

Când au vorbit cele șapte tunete eram pe punctul să scriu când am auzit un glas din cer zicând: „Sigilează spusele celor șapte tunete și nici să nu le scrii!”

Iar îngerul pe care l-am văzut stând în picioare deasupra mării și a pământului și-a ridicat mâna lui dreaptă înspre cer și a jurat pe Cel viu peste veacuri și veacuri, —Cel ce a creat cerul și ce este pe el, pământul și ce este pe el, marea și ce este pe ea —că nu mai este timp — și că în zilele cele în care glasul celui de-al șapelea înger —atunci când va suna din trâmbiță, va lua sfârșit și misterul lui Dumnezeu, cel vestit robilor săi prooroci.

Glasul pe care îl auzisem din cer, iarăși mi-a vorbit, zicând: „Du-te și ia sulul de carte deschis din mâna îngerului ce stă în picioare peste mare și peste pământ”. Am pornit spre înger și i-am spus să-mi încredințeze sulul cel mic de carte. Mi-a spus: „Ia și mănâncă-l în întregime! Îți va amărî stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

Am luat sulul cel mic de carte din mâna îngerului și l-am mâncat în întregime. În gura mea a fost ca mierea dar după ce am mâncat-o mi-a amărât stomacul.

El mi-a spus: „Trebuie să profețești cu privire la popoare, neamuri, limbi și mulți împărați”

11

Mi-a dat o trestie ca un toiag, spunând: „Scoală-te și măsoară templul lui Dumnezeu, altarul și închinătorii din el. Dar curtea exterioară templului las-o pe dinafară și nu o măsura, căci o dau neamurilor. Cetatea cea sfântă o vor călca patruzeci și două de luni. Dar voi da celor doi mărturisitori ai mei să profețească o mie două sute șaizeci de zile înveșmântați în saci”.

Aceștia sunt cei doi măslini și cele două candelabre care stau înaintea Domnului pământului. Și dacă cineva vrea să-i vatăme, foc iese din gurile lor ce mistuie pe vrășmașii lor. Dacă cineva vrea să-i vatăme, trebuie să fie ucis în felul acesta. Aceștia au autoritate să închidă cerul pentru ca în zilele profeției lor să nu toarne ploaia. Ei au putere asupra apelor ca să le preschimbe în sânge și să lovească pământul cu plăgi ori de câte ori vor dori. Când își vor sfârși mărturisirea lor, fiara care se înalță din abis va face război cu ei, îi va învinge și îi va ucide. Cadavrele lor vor rămânea în piața cetății celei mari —care spiritual se numește Sodoma și Egipt, acolo unde Domnul nostru a fost răstignit. Dintre popoare și seminții, limbi și neamuri vor privi cadavrele lor lor timp de trei zile și jumătate. Nu vor lăsa să fie puse în mormânt cadavrele lor.

Locuitorii pământului se vor bucura pentru ei. Își vor trimite unii altora cadouri pentru că cei doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. După trei zile și jumătate un duh de la Dumnezeu a intrat în ei și au stat în picioare. O mare frică a pus stăpânire pe toți cei ce îi priveau. Și am auzit un glas răsunător din cer spunându-le: „Înălțați-vă aici!”. Și au fost înălțați la cer în nor, iar vrăjmașii lor îi priveau.

În acel moment a avut loc un mare cutremur. A zecea parte din cetate s-a prăbușit și au fost uciși șapte mii de oameni. Cei rămași s-au înspăimântat și au dat glorie Dumnezeului cerului.

Al doilea vai a trecut. Iată că al treilea vai vine în curând.

Al șaptelea înger a trâmbițat. S-a auzit un glas răsunător din cer ce spunea: „Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru și Hristosului său și va împărăți peste veacuri și veacuri.” Cei douăzeci și patru de prezbiteri, cei ce sunt înaintea lui Dumnezeu așezați pe tronuri au căzut cu fața în jos și s-au închinat lui Dumnezeu spunând:

„Îți mulțumim ție Doamne Dumnezeu, atotputernice,

Cel ce erai și Cel ce ești căci ai primit puterea ta cea mare și că împărățești!

Neamurile se mâniaseră dar a venit mânia ta și timpul să judeci pe cei morți

ca să dai răsplata robilor tăi, profeților și sfinților tăi și celor ce se tem de numele tău,

cei mici și cei mari și să ruinezi pe cei ce ruinează pământul.”

S-a deschis templul lui Dumnezeu³⁶, cel ce este în cer și s-a văzut chivotul legământului său din templu său. Și s-au stârnit fulgere, glasuri, tunete și cutremure și o mare grindină.

12

Un mare semn s-a arătat în cer. O femeie înveșmântată în soare cu luna dedesuptul picioarelor ei. Pe capul ei era o cunună din douăsprezece stele. Avea pântece mare, țipa în durerile nașterii și se chinuia să nască.

Un alt semn s-a arătat în cer. Iată un dragon mare de foc³⁷, având șapte capete³⁸ și zece coarne, iar pe capetele sale șapte diademe³⁹. Coada lui trăgea o treime din stelele cerului și le arunca pe pământ.

Dragonul stătea dinaintea femeii care urma să nască pentru ca atunci când se naște copilul ei să-l devoreze.

Ea a născut un fiu de parte bărbătească, cel ce urma să păstorească toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său.

Femeia a fugit în pustie unde este un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să fie hrănită o mie două sute șaizeci de zile.

Și a avut loc un război în cer, Mihaél și îngerii săi s-au războit cu dragonul și s-a războit și dragonul cu îngerii săi, dar nu avut putere și locul său nu s-a mai găsit în cer. Și a fost azvârlit dragonul cel mare —șarpele cel din vechime⁴⁰, cel numit Diavolul și Satana, înșelătorul întregii omeniri —a fost azvârlit spre pământ. Și îngerii lui au fost azvârliți împreună cu el.

Și am auzit un glas răsunător în cer spunând: „Chiar acum a avut loc mântuirea

și puterea și împărăția Hristosului său pentru că a fost azvârlit acuzatorul fraților noștri, acuzatorul lor zi și noapte înaintea Dumnezeului nostru”. Ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit suflarea până la moarte. De aceea bucurați-vă ceruri și cei ce cortuiesc în ele! Vai, pământule și mare căci Diavolul s-a coborât la voi având o furie mare vâzând că are puțin timp!”

După ce a văzut dragonul că a fost azvârlit pe pământ a urmărit pe femeia care născut pruncul de parte bărbătească. Și au fost date femeii două aripi ale vulturului celui mare pentru ca să zoare înspre pustie spre locul ei unde să fie hrănită acolo un timp, timpuri și o jumătate de timp departe de fața șarpelui.

Șarpele a scos din gura lui apă asemeni unui râu ca să facă să fie înecată în râu. Pământul a ajutat-o pe femeie. Și-a deschis pământul gura să înghită râul scos de dragon din gura lui. Și s-a mâniat dragonul pe femeie și a plecat să facă război împotriva rămășiței sămânței ei, cei care împlinesc poruncile lui Dumnezeu, cei care au mărturisirea lui Iesus. Și a stat pe nisipul mării⁴¹.

13

Am văzut înălțându-se din mare o fiară având zece coarne și șapte capete, iar pe coarnele ei avea zece diademe și pe capetele ei nume blasfemiatoare. Fiara pe care am văzut-o era asemenea unei pantere, picioarele ei erau ca ale unui urs, iar gura lui ca gura unui leu⁴². Dragonul i-a dat puterea lui, tronul lui și o mare autoritate⁴³.

Unul dintre capetele lui era ca înjunghiat de moarte, dar rana de moarte a lui s-a vindecat. Tot pământul se mira în urma fiarei. Și s-au închinat dragonului pentru că a dat autoritatea fiarei și se închinau și fiarei spunând: „Cine se asemuiește fiarei și cine poate să se războiască împotriva ei?”. I s-a dat o gură să vorbească răsunător și să blasfemieze pe Dumnezeu. A blasfemiat numele lui, cortul lui și pe toți cei ce cortuiau⁴⁴ în cer. I s-a dat să facă război împotriva sfinților și să-i învingă. I s-a dat autoritate peste orice seminție, popor, limbă și neam. Și se vor închina ei toți locuitorii de pe pământ, cei ale căror nume nu erau scrise în cartea vieții Mielului cel înjunghiat de la întemeierea lumii⁴⁵.

Cine are ureche, să audă!

Cel ce duce în captivitate, în captivitate va fi dus! Cel ce ucide cu pumnalul va fi ucis de pumnal. Aici este perseverența și credința celor sfinți.

Am văzut o altă fiară înălțându-se din pământ. Avea două coarne asemeni unui miel și vorbea ca un dragon. Ea făcea să se desfășoare înaintea lui toată autoritatea primei fiare și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine primei fiare—cea care fusese vindecată de rana ei de moarte. Făcea ca pământul și toți locuitorii lui să se închine primei fiare cea a cărei rană de moarte îi fusese vindecată. Și făcea semne mari ca foc din cer să facă să se reverse pe pământ prin semnele care i-au fost date să le facă dinaintea fiarei.

Ea spunea locuitorilor pământului să facă o icoană a fiarei—cea care avea rana de pumnal dar trăia. Și i-a dat duh icoanei fiarei ca să vorbească icoana fiarei ca toți cei care nu se închinau icoanei fiarei să moară. Și a făcut ca tuturor celor mari și celor mici, celor bogați și celor săraci, celor liberi și celor robi să li se dea un semn gravat pe mâna lor dreaptă și pe fruntea lor pentru ca să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu au semnul gravat, numele fiarei sau numărul numelui ei.

Aici este înțelepciunea, cine are minte să calculeze numărul fiarei, căci este un nume de om și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.

14

Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sión și împreună cu el o mie patru sute de mii patruzeci și patru având numele său și numele Tatălui său scrise pe frunțile lor.

Și am auzit un glas din cer, un glas răsunător ca de ape multe și ca glasul unui mare tunet. Iar glasul pe care îl auzeam era ca al unor interpreți ce cântau la kythárele lor. Ei cântau ca niște ode noi înaintea tronului și înaintea celor patru ființe și a prezbiterilor. Și nimeni nu putea să învețe oda, ci doar cei o sută patruzeci și patru de mii, cei răscumpărați de pe pământ.

Aceștia nu s-au întinat cu femei fiind dar virgini. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde merge, aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca primul rod lui Dumnezeu și Mielului. Iar în gura lor nu s-a găsit minciună fiind nevinovați.

Am văzut un alt înger zburând prin mijlocul cerului având o evanghelie a veacului, evanghelizând pe locuitorii pământului, pe orice neam, seminție, limbă și popor spunând cu un glas răsunător: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie căci a venit ceasul judecății Lui și închinați-vă Creatorului cerului și pământului, mării și izvoarelor de ape.”

Și un al doilea înger îl urma spunând: „S-a prăbușit, s-a prăbușit Babilonul cel mare cel din a cărui vin al patimei desfrânării au băut toate neamurile.”

Un al treilea înger îl urma spunând în glas răsunător: „Dacă cineva se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul gravat pe fruntea lui și pe mâna lui, acela va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în potirul urgiei lui și se va chinui în foc și sulfură înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Iar fumul chinului lor se înalță peste veacuri și veacuri și nu au repaos zi și noapte închinătorii fiarei și ai icoanei ei și cei ce primesc semnul gravat al numelui ei”.

Aici stă perseverarea celor sfinți cei ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iesus.

Și am auzit un glas din cer spunând:„Scrie. Fericiți cei morți, ce de acum mor în Domul. Da, zice Duhul pentru că se ei se vor odihni de truda lor căci faptele lor îi urmează.”

M-ai uitat și iată un nor alb, iar pe nor cineva așezat asemănător Fiului omului având pe capul său o cunună din aur, iar în mână o seceră ascuțită.

Un alt înger a ieșit din templu strigând cu glas răsunător celui așezat pe nor: „Trimite-ți secera și seceră căci a venit ceasul să seceri căci secerișul pământului s-a copt.” Iar cel așezat pe nor a aruncat secera lui pe pământ și a secerat pământul.

Un alt înger a ieșit din templul cel care este în cer având și el o seceră ascuțită.

Și un alt înger având autoritate peste foc glăsuind cu glas răsunător către cel ce avea secera ascuțită a zis: „Trimite-ți secera cea ascuțită și culege ciorchinii pământului căci strugurii ei s-au copt.” Îngerul și-a aruncat secera spre pământ și a cules ciorchinii pământului și i-a aruncat în teascul mâniei Dumnezeului cel măreț. Iar teascul a fost călcat în afara cetății. A ieșit sânge până la căpăstrul cailor pe o întindere de o mie șase sute de stadioane⁴⁶.

15

Și am văzut alt semn mare și uimitor în cer. Șapte îngeri, având cele din urmă șapte urgii, căci cu ele mânia lui Dumnezeu s-a sfârșit. Și am văzut ca o mare de sticlă contopită în foc și toți biruitorii fiarei, a icoanei ei și a numărului numelui ei stând pe marea de sticlă având kytháre⁴⁷ lui Dumnezeu.Și cântau oda lui Moise, robul lui Dumnezeu și oda Mielului, spunând:

Mari și minunate faptele tale,
Doamne Dumnezeule Atotputernice
drepte și adevărate sunt căile tale
Împărate al neamurilor
Cine să nu se înspăimânte, Doamne
Și să glorifice numele tău
Căci doar tu ești sfânt
căci toate neamurile vor veni
și se vor prosterna înaintea ta
căci judecata ta dreaptă s-a arătat.

După aceea m-am uitat și s-a deschis locul preasfânt⁴⁸ al cortului mărturiei din cer. Și au ieșit cei șapte îngeri, cei ce aveau cele șapte urgii din cer îmbrăcați în in curat, luminos și cuprinși peste piept cu cingători din aur. Și din partea celor patru ființe li s-a dat celor șapte îngeri, șapte vase din aur pline cu mânia lui Dumnezeu, cel viu peste veacuri și veacuri. Și locul preasfânt s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și din puterea lui și nimeni nu putea să intre până s-au sfârșit cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.

16

Și am auzit un glas răsunător din locul preasfânt spunând celor șapte îngeri: „Plecați și vărsați cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu înspre pământ.”

Primul a plecat și a vărsat vasul său peste pământ și a produs o rană ulceroasă pe oamenii având semnul gravat al fiarei și pe închinătorii la icoana ei.

Al doilea a vărsat vasul său peste mare și s-a preschimbat în sânge ca al unui mort și orice suflare vie care e în mare a murit.

Al treilea a vărsat vasul său peste râuri și peste izvoarele apelor și s-au preschimbat în sânge.Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Cel este, Cel era, Cel sfânt⁴⁹ căci toate le-ai judecat, pentru că ei au vărsat sângele sfinților și profeților, le-ai dat să bea sânge, căci ei sunt vrednici.”

Am auzit altarul zicând: „Da Doamne, Dumnezeule atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile tale”

Al patrulea a vărsat vasul său peste soare și l-a făcut să dogorească pe oameni în foc. Oamenii au fost dogorâți cu o arșiță cumplită și au blasfemiat numele lui Dumnezeu ce avea autoritatea peste această urgie și nu s-au pocăit dându-i glorie.

Al cincilea a vărsat vasul său peste tronul fiarei. Împărăția lui a devenit întuneric. Ei își mușcau limbile de durere, în durerea lor au blasfemiat pe Dumnezeul cerului și nu s-au pocăit de faptele lor.

Al șaselea a vărsat vasul său peste fluviul cel mare Effrátes care s-a uscat de apele sale pentru a pregăti calea împăraților de la răsăritul soarelui. Am văzut ieșind din gura dragonului, a fiarei și din gura falsului profet trei duhuri necurate ca de broaște. Acestea sunt duhuri demonice ce fac semne⁵⁰ care se manifestă peste împărații întregii omeniri ca să-i strângă la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu cel atotputernic. —„iată eu vin ca un hoț, fericit cel ce veghează și cel ce își păstrează haina lui ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea.” Și i-au strâns în locul numit în evreiește Armaghedón.

Al șaptelea și-a vărsat vasul în atmosferă și a ieșit un glas răsunător din locul preasfânt, de la tron zicând: „S-a împlinit!” Și s-au stârnit fulgere, glasuri și tunete. Și s-a stârnit un cutremur mare. De când sunt oamenii pe pământ nu s-a mai stârnit un cutremur atât de mare. S-a stârnit în cetatea cea mare și a treia parte din cetatea neamurilor s-a prăbușit și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să i se dea potirul cu vinul mâniei indignării lui. Și orice insulă a dispărut și munții nu s-au mai găsit. O mare grindină cât un talant a căzut din cer peste oameni. Oamenii au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza urgiei grindinei căci era mare și urgia aceasta grozavă.

17

Și a venit unul dintre cei șapte îngeri, cei ce aveau cele șapte vase și a vorbit cu mine, zicând: „Vino, îți voi arăta judecata desfrânatei celei mari, cea așezată pe ape mari. Cu ea au desfrânat împărații pământului, iar locuitorii pământului s-au îmbătat din vinul desfrânării ei”.Și m-a luat într-un deșert, în duh. Și am văzut o femeie așezată pe o fiară de culoare roșu aprins, plină de nume blasfemiatoare, având șapte capete și zece coarne. Femeia era înveșmântată în porfiră, în roșu aprins și poleită cu aur, cu pietre prețioase și mărgăritare. Avea un potir din aur în mâna ei, plin de spurcăciuni, de murdăriile desfrânării ei,iar pe fruntea ei, *era **scris un nume, un mister, *cetatea cea mare, Babilon, mama desfrânării și a spurcăciunilor pământului. Și am văzut femeia, îmbătată de sângele sfinților, mărturisitorilor lui Iesus.

M-am uimit de ce am văzut, cu o mare uimire. Iar îngerul mi-a zis: „De ce ești uimit? Îți voi explica misterul femeii și al fiarei ce o poartă, cea care are șapte capete și zece coarne. Fiara pe care o vezi era, nu mai este și se va sui din abis și spre pierzare se duce, și se vor uimi locuitorii pământului, cei al căror nume nu este scris în Cartea Vieții de la întemeierea lumii, văzând fiara care era, care nu mai este și care se va arăta⁵¹. Aici e mintea ce are înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți pe care femeia stă așezată, iar împărați sunt șapte: cinci au căzut, unul este, un altul încă nu a venit și când vine rămâne doar puțin, iar fiara ce era, nu mai este, și care e al optulea, e dintre cei șapte, și merge spre pierzare. Iar cele zece coarne pe care le vezi sunt zece împărați care încă nu au primit împărăția, dar vor primi împărăția pentru un ceas împreună cu fiara. Aceștia au un singur gând: ca să dea puterea și autoritatea fiarei. Cei ce sunt împreună cu Mielul se vor lupta, iar Mielul îi va învinge căci este Domn al domnilor și Împrărat al împăraților. Cei ce sunt cu el sunt chemați, aleși și credincioși.”

Și mi-a spus: „Apele⁵² pe care le vezi și pe care șade desfrânata sunt popoare și mulțimi, neamuri și limbi. Cele zece coarne pe care le vezi și fiara, aceștia vor urî pe desfrânată o vor lăsa⁵³ pustiită și goală. Carnea ei o vor mânca și o vor mistui în foc. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă gândul său și într-un gând să dea împărăția lor fiarei până vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Iar femeia pe care o vezi este cetatea cea mare care deține împărăția peste împărații pământului.”

18

După aceea am văzut un alt înger coborându-se din cer având o mare autoritate. Pământul s-a luminat de gloria lui. A strigat cu un glas puternic⁵⁴, zicând:

„S-a prăbușit, s-a prăbușit Babilonul cetatea⁵⁵ cea mare
Căci a devenit un sălaș al demonilor,
o închisoare a oricărui duh necurat,
o închisoare a oricărei păsări necurate,
o închisoare a oricărei fiare necurate și scârboase,
căci din vinul viciului desfrânării ei,
au băut toate neamurile.
Împărații pământului cu ea au desfrânat
iar comercianții pământului din amploarea luxului ei s-au îmbogățit.”

Am auzit un alt glas din cer zicând: „Ieșiți, poporul⁵⁶ meu din ea, ca să nu luați parte la păcatele ei și să nu primiți din de urgiile ei. Căci a îngrămădit păcatele ei până la cer, iar Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei ca să-i dea în același fel cum dăduse ea, de două ori mai mult așa cum, dublu, după faptele ei— amestecând a porție dublă în potirul în care ea a amestecat. După cum se glorifica pe sine și se lăfăia în lux tot atât de mult dați-i chin și jale. Căci ea spune în inima ei:—Șed ca o împărăteasă și văduvă nu sunt, și jalea n-am s-o văd! De aceea într-o singură zi au sosit urgisirile ei—moartea, doliul și foametea și în foc se va mistui. Căci puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă”

Se vor plânge și se vor bate în piept după ea împărații pământului cei ce au desfrânat și s-au lăfăit în lux când vor vedea fumul chinului ei. Se vor ținea departe de spaima chinului ei spunând:

„Vai, vai cetatea cea mare Babilon, cetatea cea puternică căci într-o oră a venit judecata ta.”

Comercianții pământului vor plânge și vor jeli pentru ea căci mărfurile lor nu le mai cumpără nimeni—mărfuri de aur și de argint, pietre prețioase și mărgăritare, inul fin, porfira și mătasea în roșu aprins și tot lemnul parfumat și obiectele din fildeș și obiectele din lemn parfumat, din bronz și fier marmură, scorțișoară și mirodenii, tămâie și mir, vin și ulei, făină și grâu, cirezi și turme, cai și trăsuri, trupuri și suflete de oameni.

„Și roada, cea dorită de sufletul tău a plecat de la tine.
Și orice lux și splendoare au pierit de la tine
Și nicăieri nu s-a mai găsit.”

Cei ce vindeau acestea—cei îmbogățiți prin ea, s-au ținut departe de ea de spaima chinului ei și plângând și jelind spuneau:

„Vai, vai marea cetate,
înveșmântată în roșu aprins,
poleită cu aur, cu pietre scumpe și mărgăritare
Cum într-o oră te-a pustiit de atâta bogăție!”

Și orice armator și oricine era pe puntea vreunei nave, marinarii și toți cei ce lucrau pe mare se țineau la distanță. Și strigau văzând fumul focului ei spunând: „Care cetate mai era asemeni cetății celei mari?” Își aruncau pulbere peste capetele lor plângându-se și jelindu-se:

„Vai, vai, cetatea cea mare
prin care s-au îmbogățit toți care aveau nave pe mare.
Într-o singură oră ai fost pustiită!
Jubilează pentru ea cerurile
Voi sfinți, apostoli și profeți
căci a judecat-o Dumnezeu în favoarea voastră!”

Un înger puternic a ridicat ca o piatră de moară mare. A azvârlit-o în mare spunând: „Cu așa o violență azvârlească-se Babilon, marea cetate! Și să nu se mai găsească. Și sunete de cântăreți la kytháre, muzicanți, flautiști și trompetiști să nu se mai audă în tine. Lumina candelabrului să nu mai strălucească în tine, glasul mirelui și a miresei să nu se mai audă în tine pentru că cei ce făceau comerț erau aristocrații pământului și pentru că prin vrăjile tale au fost înșelate toate neamurile. În tine s-a găsit sângele profeților și al sfinților și toți cei înjunghiați de pe pământ.”

19

După aceea am auzit ca un glas răsunător al unei mari mulțimi din cer zicând:

„Haleluiá⁵⁷!
Mântuirea, gloria și puterea a Dumnezeului nostru sunt.
Căci adevărat și drept a judecat,
Căci a judecat pe desfrânata cea mare
care a corupt pământul prin desfrânarea ei
și a răzbunat sângele robilor săi din mâna ei.\

Și a doua oară au spus:

„Haleluiá! Fumul ei se înalță peste veacuri și veacuri.”

Și au căzut prezbiterii, cei douăzeci și patru și cele patru ființe și s-au prosternat lui Dumnezeu, Cel așezat pe tron spunând:

„Amin, haleluiá!”

Un glas de la tron a ieșit ce spunea:

„Lăudați pe Dumnezeul vostru toți slujitorii lui
Și cei temători de el
Mici și mari!”

Și am auzit ca un glas răsunător al unei mari mulțimi și ca un vuiet de ape multe și ca niște glasuri tunătoare puternice, spunând:

„Haleluiá!
Fiindcă împărățește Domnul Dumnezeu, Atotputernicul
Să ne bucurăm și să-i dăm glorie
Căci mireasa lui vine, soția lui se pregătește
Și i se dă să se înveșmânteze în in luminos și curat.”\

Și mi-a zis „Scrie—fericiți cei invitați la cina nunții Mielului.”

Și mi-a spus: „Acestea cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu sunt.”

Eu am căzut dinaintea picioarelor lui închinîndu-mă lui. Dar el mi-a spus: „Nu! Ferește-te! Eu sunt împreună servitor cu tine și frate cu tine, un păstrător al mărturiei lui Iesus. Lui Dumnezeu închină-te. Căci Duhul profeției este mărturia lui Iesus Hristos.”

Și am văzut cerul deschis și iată un cal alb. Cel așezat pe el era numit „Cel demn de încredere și adevărat” care judecă și se luptă după dreptate. Ai săi ochi erau flăcări de foc. Pe capul său erau multe diademe având un nume scris pe care îl știe doar el. Era înveșmîntat într-o haină înmuiată în sânge. El este numit „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștirea care este în ceruri îl urma pe cai albi îmbrăcată în alb imaculat. Din gura lui ieșea o sabie ascuțită pentru ca prin ea să lovească neamurile, să-i păstorească cu un sceptru din fier și să calce teascul vinului mâniei urgiei lui Dumnezeu cel Atotputernic. Pe haina sa și pe coapsa sa era un nume scris:

„Împărat al împăraților și Domn al domnilor.”

Și am văzut un înger stând în soare strigând cu glas puternic, spunând tuturor păsărilor ce zburau în mijlocul cerului:

„Veniți! Strângeți-vă pentru cina cea mare a lui Dumnezeu ca să mâncați carne de împărați, carne de comandanți, carnea celor puternici, carnea cailor și a celor așezați pe ei, carnea tuturor celor liberi și a celor robi, a celor mici și a celor mari!”

Am văzut o fiară și pe împărații pământului și oștirea lor coalizați să facă război împotriva oștirii lui.

Fiara a fost zdrobită și împreună cu ea falsul profet cel care făcea miracole dinaintea ei prin care să înșele pe toți cei ce primiseră semnul gravat al fiarei și pe toți închinătorii la imaginea ei. De vii au fost azvârliți amândoi în lacul de foc ce arde în sulfură. Restul au fost omorâți de sabia celui așezat pe cal, sabie care ieșea din gura lui. Toate păsările s-au săturat din carnea lor.

20

Și am văzut un înger coborându-se din cer având cheia abisului și un mare lanț. Și prinzând dragonul—șarpele cel de la început care este diavolul și satana—și l-a înlănțuit o mie de ani, l-a aruncat în abis și a pecetluit deasupra lui⁵⁸ ca să nu mai înșele neamurile până ce se va termina mia de ani.

Și am văzut tronuri și celor așezați pe ele le-a fost dată judecata, *am văzut *și sufletele celor ce li se tăiaseră capul pentru mărturisirea lui Iesus și pentru cuvântul lui Dumnezeu și care nu s-au prosternat fiarei, nici imaginii ei și nici nu au primit semnul gravat pe frunțile lor și pe mâna lor. Ei au trăit și au împărățit cu Hristos mia de ani. Restul morților nu a înviat până nu s-a sfârșit mia de ani. Aceaste e întâia înviere.

Fericiți și sfinți cei care au parte la întâia înviere, asupra cărora moartea a doua nu are autoritate, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și vor împărăți cu el mia de ani.

Când s-a sfârșit mia de ani satana va fi dezlegat din închisoarea lui. Va ieși ca să înșele popoarele din cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și Magog, să-i strângă pentru război. Numărul lor era ca nisipul mării. S-au înălțat peste întinderea pământului și au încercuit tabăra sfinților și cetatea celor preaiubiți.

S-a prăvălit foc din cer și i-a mistuit. Diavolul, înșelătorul lor a fost azvârlit în lacul de foc și sulfură împreună cu fiara și falsul profet. Și au fost chinuiți zi și noapte peste veacuri și veacuri.

Am văzut un tron mare și alb și pe cel așezat pe el. Dinaintea lui au fugit pământul și cerurile. Locul lor nu s-a mai găsit. Am văzut și pe toți cei morți, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului. S-au deschis cărți și s-a deschis și o carte, care e cea a vieții și cei morți au fost judecați din ce era scris în cărți, după faptele lor.

Moartea și hádesul au fost aruncate în lacul de foc. Cei care nu au fost găsiți în cartea vieții au fost aruncați în lacul de foc.

21

#

Am văzut un cer nou și un pământ nou, căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi pieriseră, iar marea nu mai era. Și cetatea sfântă, Ierusalemul cel nou, am văzut-o coborându-se din cer de la Dumnezeu pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Am auzit o voce puternică de la tron spunând:

„Iată cortul lui Dumnezeu asupra oamenilor”

Va cortui peste ei, iar ei poporul său vor fi, iar el va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Moartea nu va mai fi și nicio jale, nici plânset, nici durere, căci cele dintâi au pierit.

Cel așezat pe tron a vorbit:

„Iată, toate le fac noi.”

și a mai spus:

„Scrie, căci acestea sunt cuvinte demne de încredere și adevărate.”

Și a zis: „Eu sunt acum⁵⁹ Alfa și Oméga, începutul și sfârșitul. Celui ce însetează îi dau din izvorul apei vieții fără plată. Cel învingător va primi aceasta. Eu îi voi fi Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu. Celor lași și necredincioși, detestabili, ucigași, destrăbălați, vrăjitori, idolatri și cei ce practică minciuna partea lor e în lacul ce arde cu foc și sulfură care e moartea a doua.”

Și a venit unul dintre cei șapte îngeri ce aveau șapte vase pline cu cele șapte urgii, cele din urmă și mi-a vorbit, zicând:

„Vino, îți voi arăta mireasa, soția Mielului.”

Și m-a luat în duhul pe un munte mare și înalt și mi-a arătat orașul sfânt, Ierusalem, coborându-se din cer de la Dumnezeu având gloria lui Dumnezeu, strălucitor ca o piatră prețioasă, ca o piatră de iaspid cristalină având un zid mare și înalt, având douăsprezece porți și peste porți doisprezece îngeri. Și avea nume scrise care sunt ale celor douăsprezece seminții ale lui Israel.

Dinspre răsărit trei porți, dinspre nord trei porți, dinspre sud trei porți și dinspre apus trei porți.

Zidul orașului avea douăsprezece temelii, iar pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Și cel ce vorbea cu mine avea un instrument de măsură dintr-o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porțile ei și zidurile ei. Cetatea era de formă pătrată, lungimea ei era cât lățimea. El a măsurat cetatea cu trestia pe douăzeci de mii de stadioane, lungimea, lățimea și înălțimea ei este egală. A măsurat și zidul ei, o sută patruzeci și patru de mii de coți, după măsura omenească care este și a îngerului. Materialul din care era făcut zidul ei este iaspis, iar cetatea din aur curat asemeni sticlei curate. Temeliile zidurilor cetății erau toate ornamentate cu pietre prețioase.

Prima temelie íaspis,
a doua sápfir⁶⁰,
a treia halkedon,
a patra smaragd,
a cincea sardónix⁶¹,
a șasea sárdion,
a șaptea hrisólit⁶²,
a opta béril⁶³
a noua topázion⁶⁴
a zecea hrisópraz⁶⁵
a unsprezecea hiákint⁶⁶
a douăsprezecea amétist⁶⁷

Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare, fiecare din cele douăsprezece porți era dintr-un singur mărgăritar, iar strada cetății era din aur curat ca sticla strălucitoare.

Templu nu am văzut în ea căci templul ei este Domnul Dumnezeu atotputernicul și Mielul. Cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează, iar lumina ei este Mielul.

Neamurile vor umbla în lumina ei, împărații pământului își vor aduce gloria lor în ea.

Porțile ei nu se vor închide ziua, căci nu va mai fi noapte acolo. Și își vor aduce gloria și onoarea neamurile în ea.

În ea nu va mai intra în ea nimic necurat și nici cel spurcat și mincinos ci doar cei scriși în cartea vieții Mielului.

22

Mi s-a arătat un râu cu apa vieții strălucitoare asemenea cristalului, izvorând din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul străzii ei și al râului, de-o parte și de cealaltă era pomul vieții ce face douăsprezece feluri de fructe, în fiecare lună aducându-și rodul ei. Frunzele pomului sunt spre vindecarea neamurilor. Nimic blestemat nu va mai fi în ea. În ea va fi tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar robii lui îl vor adora și vor vedea fața lui, iar numele lui va fi pe frunțile lor.

Noapte nu va mai fi. Nu va mai avea nevoie de lumină sau lampă sau de lumina soarelui, căci Domnul Dumnezeu luminează peste ei, iar ei vor împărății peste veacuri și veacuri.⁶⁸

Și mi-a spus: „Acestea sunt cuvinte vrednice de încredere și adevărate. Domnul Dumnezeul duhurilor profeților a trimise pe îngerul său să arate ce are să se întâmple în curând. Iată eu vin curând, fericit cel ce păstrează cuvintele profeției cărții acesteia.”

Iar eu Ioánnes sunt cel ce a auzit și a văzut acestea. Și când le-am auzit văzut, am căzut să mă prostern înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea. Dar el mi-a spus: „Să nu faci asta!⁶⁹ Eu sunt împreună servitor cu tine și cu frații tăi profeții și cu cei ce păstrează cuvintele acestei cărți. Lui Dumnezeu să te închini!”

Și mi-a zis: „Sigilează cuvintele profeției acestei cărți, căci împlinirea lor este aproape. Cel nedrept să fie nedrept mai departe, cel întinat să se întineze mai departe, iar cel drept să facă mai departe dreptate, iar cel sfânt să fie sfințit mai departe. Iată eu vin în curând și răsplata mea e cu mine ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu *sunt *Alfa și oméga, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Fericiți cei ce își spală hainele ca să aibă dreptul lor la pomul vieții⁷⁰, iar la porți să poată intra în cetate. Afară sunt câinii, vrăjitorii, desfrânații, ucigașii, idolatrii și oricine iubește și practică minciuna. Eu Iesus, am trimis pe îngerul meu să vă mărturisească acestea bisericilor. Eu sunt Rădăcina și Cel ce descinde din David, Steaua strălucitoare a dimineții.”

Iar Duhul și mireasa spun: „Vino!”. Iar cel aude să spună: „Vino!” Cel însetat să vină, cel ce dorește să ia cadou—apa vieții.

„Mărturisesc eu oricui aude cuvintele profeției cărții acesteia: dacă cineva le adaugă ceva va adăuga și Dumnezeu la urgiile scrise în această carte. Iar scoate din cuvintele cuvintele cărții profeției acesteia îi va scoate și Dumnezeu partea lui la pomul vieții și la cetatea cea sfântă despre care e scris în această carte.” Mărturisitorul acestora spune: „Da, eu vin în curând!”

„Amin, vino Doamne Iesuse!”

Harul Domnului Iesus să fie cu toți!”