1

Începutul veștii bune a lui Iesus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Așa cum este scris în profeți¹: «Iată, Eu trimit pe îngerul meu înaintea feței tale care îți va pregăti calea înaintea ta.»

O voce care strigă în pustiu: «Pregătiți calea² Domnului, drepte faceți cărările³ lui»

S-a întâmplat că Ioánnes, care boteza⁴ în pustiu, vestea botezul înnoirii minții spre părăsirea⁵ păcatelor. La el veneau din tot ținutul Iudeii și veneau și ierusalemiții și toți erau botezați în râul Iordánes de către el, mărturisindu-și păcatele lor. Ioánnes era îmbrăcat în păr de cămilă, avea un brîu de piele în jurul mijlocului său și mânca lăcuste și miere de câmp. El vestea zicând: „În urma mea vine cel ce e mai puternic⁶ decât mine, căruia eu nu îi sunt vrednic să mă aplec să îi dezleg cureaua încălțămintei sale pentru că eu v-am botezat în apă, însă El vă va boteza în Duh Sfânt.”

În zilele acelea s-a întâmplat că a venit Iesus din Nazaretul Galileei și a fost botezat în Iordánes de către Ioánnes. Îndată, ridicându-se din apă el a văzut cerurile despărțindu-se și Duhul ca un porumbel coborând peste el. Și o voce a venit din ceruri: „Tu ești Fiul meu cel iubit în care îmi găsesc plăcerea”. Îndată Duhul l-a aruncat⁷ în pustie. A fost acolo în pustie patru zeci de zile ispitit de Satanas. Era acolo cu fiarele și îl slujeau îngerii.

După arestarea lui Ioánnes, Iesus a venit în Galileea vestind vestea cea bună a împărăției⁸ lui Dumnezeu. Spunea că s-a împlinit momentul și că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu: „Schimbați-vă mintea și credeți în vestea cea bună!” Umblând pe lângă marea Galileii a văzut pe Símonas și pe Andréas, fratele lui Símonas aruncând plasele în mare căci erau pescari. Iesus le-a spus „Veniți după mine căci eu vă voi face să deveniți pescari de oameni!” Îndată și-au părăsit plasele urmându-l pe el. Mergând încă puțin au văzut pe Iácovos fiul lui Zevedéos și pe Ioánnes, fratele lui, în barcă reparându-și plasele. Și îndată i-a chemat. Ei au părăsit pe tatăl lor Zevedéos în barcă și pe angajați și au mers după el.

Au intrat în Kafarnaúm. Îndată fiind sabàt⁹ au intrat în sinagogă, iar el dădea învățătură. Ei erau uimiți de învățăturile lui, căci el dădea învățătură cu autoritate nu cum dădeau cărturarii. În sinagoga lor era un om într-un duh necurat. El răcnea zicând: „Ce e între noi și tine Iesuse nazarinene ai venit să ne pierzi¹⁰? Noi știm cine ești: Tu ești Cel sfânt al lui Dumnezeu!”. El îi mustra zicând: „Ține-ți gura¹¹ și ieși din el!” Duhul necurat îl arunca în convulsii și strigând cu o voce răsunătoare a ieșit din el. Ei toți erau uimiți și discutau între ei spunând: „Cine este acesta? Învață lucruri noi cu autoritate și poruncește duhurilor necurate, iar ele i se supun.” Și i s-a dus vestea pretutindeni în tot ținutul Galileii.

Și îndată ieșind din sinagogă a intrat în casa lui Símonas și a lui Andréas împreună cu Iácovos și Ioánnes. Soacra lui Símonas zăcea cuprinsă de febră și îndată i-au spus despre ea. El a venit și a ridicat-o ținând-o de mână. A părăsit-o febra iar ea le slujea. Târziu, după ce soarele a asfințit i-au adus pe toți cei ce avea suferințe și pe cei demonizați și toată cetatea s-a adunat dinaintea porții. El a vindecat mulți suferinzi având diverse boli și mulți demoni ieșeau. El nu permitea demonilor să vorbească pentru că ei îl cunoșteau. Dimineața, pe cînd încă era foarte noapte s-a sculat și a plecat într-un loc pustiu și acolo se ruga. Símonas ducându-se după el și găsindu-l i-a zis: „Toți te caută.” El i-a spus: „Să ne îndreptăm spre localitățile ce sunt pe aici *să vestesc *și acolo căci de aceea¹² am ieșit.” S-a dus și vestea prin sinagogile lor prin toată Galileea și scotea demoni.

A venit la el un lepros rugându-l și îngenunchind înaintea lui spunând: „Tu poți să mă curățești dacă vrei!” Și făcându-i-se milă și-a întins mâna l-a atins și i-a zis: „Vreau! Fii curățit!” Îndată a plecat de pe el lepra și a fost curățit. Dar l-a avertizat îndată cu severitate și i-a spus: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te și arată-te preotului și oferă pentru curățirea ta ce a poruncit Mosés ca mărturie pentru ei.” Însă el plecând a început să vestească multe și să împrăștie vestea așa că el nu mai putea să intre în cetate, ci doar stătea afară în locuri pustii și veneau la el de pretutindeni.

2

Și intrând iarăși în Kafarnaúm după câteva zile s-a auzit că era în casă. S-au strâns atât de mulți încât nu mai era loc dinaintea porții, iar el le vestea cuvântul. Și au venit aducând cu ei un paralitic ce era cărat de către patru oameni. Dar nu puteau să-l aducă aproape de el din cauza mulțimii. Au desfăcut acoperișul unde era el și făcând o deschizătură au coborât targa pe care era întins paraliticul. Iar Iesus văzându-le credința a spus paraliticului: „Copile, iertate îți sunt păcatele!” Erau acolo niște cărturari așezați ce își ziceau în inimile lor: „Cum de spune acesta astfel de lucruri? Blasfemiază! Cine poate să ierte păcatele în afară de Dumnezeu?” Îndată cunoscând în duhul său că aceștia își vorbeau în inimile lor le-a zis: „Ce este mai ușor să zici paraliticului: « Iertate îți sunt păcatele » sau: « Ridică-te, strânge-ți targa și umblă? » Dar ca să știți că Fiul omului are autoritate să ierte pe pământ păcatele: ție îți zic: « Ridică-te, strânge-ți targa și du-te acasă.» » Și îndată s-a ridicat și-a strâns targa a ieșit afară înaintea tututor, astfel că ei erau uimiți și glorificau pe Dumnezeu zicând „Niciodată nu am văzut așa ceva!”

El a ieșit iarăși lângă mare. Toată mulțimea venea la el, iar el îi învăța. Trecând, l-a văzut pe Levís, fiul lui Alfeos șezând la biroul de impozite și i-a spus: „Urmează-mă”. El s-a sculat în picioare și l-a urmat. Și s-a întâmplat ca el să stea așezat în casa acestuia și mulți colectori de impozite și păcătoși erau așezați cu Iesus și ucenicii săi căci erau mulți care îl urmau. Și cărturarii fariseilor știind văzând că el mânca împreună cu păcătoșii și colectorii de impozite spuneau ucenicilor: „El mănâncă împreună cu colectorii de impozite și cu păcătoșii?” Auzind aceasta Iesus le-a spus: „N-au nevoie cei sănătoși de doctor, ci cei bolnavi Eu n-am venit să chem pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Ucenicii lui Ioannes și fariseii posteau. Astfel ei au venit și i-au spus: „De ce ucenicii lui Ioannes și ucenicii fariseilor postesc, iar ai tăi nu postesc?” Iesus le-a răspuns: „Pot fiii nunții să postească atît timp cât mirele e cu ei? Atât timp cât mirele e cu ei nu pot posti. Vor veni zile când va fi luat de la ei mirele și vor posti în ziua aceea. Nimeni nu coase un petic nou pe o haină veche, căci rupe umplutura cea nouă din cea veche și ruptura devine și mai rea. Și nimeni nu varsă vin nou în burdufuri vechi, căci vinul pleznește burdufurile și se risipește vinul, la fel și burdufurile. Ci vinul nou e vărsat în burdufuri noi. »

S-a întâmplat că el de sabt mergea prin lanul de cereale și ucenicii săi începea să-și facă drum smulgând spicele. Fariseii i-au zis: „De ce fac ei ce nu este permis de sabàt?” El le-a zis: „N-ați citit ce a făcut Davíd când a fost în nevoie și a flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în locașul lui Dumnezeu pe vremea lui Aviatar, marele preot și a mâncat pâinile de prezentare care nu sunt permise a fi mâncate decât preoților și pe care el le-a dat lui și celor ce erau cu el?” Și le spunea: „Sabàtul a fost făcut pentru om și nu omul pentru sabàt! Fiul omului este domn chiar și al sabàtului.”

3

El a intrat iar în sinagogă. Și era acolo un om având o mână uscată. Ei îl urmăreau să vadă dacă va vindeca de Sabaton pentru ca să-l poată acuza. El a zis omului ce avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!” El le-a zis: „Este permis de Sabaton să faci bine sau să faci rău, să mântuiești un suflet sau să-l pierzi¹³?” Însă ei tăceau. El privind împrejur înspre ei cu mânie și adânc întristat de împietrirea inimilor lor, a zis omului: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o și mâna s-a refăcut. Fariseii ieșind, îndată s-au sfătuit împreună cu herodianii cum să-l piardă. Însă Iesus împreună cu ucenicii săi s-a retras lângă mare. Mulțimi mari din Galileea îl urmau din Iudeea și de dincolo de Iordanes și din împrejurimile Tírosului și Sidónului. Mari mulțimi auzeau ce multe făcea și veneau la el. Din cauza mulțimilor el le-a zis ucenicilor săi să-i rezerve o mică barcă pentru a nu fi înghesuit—căci mulți ca să fie vindecați se repezeau la el ca să-l atingă, cât și faptul că erau chinuiți de duhuri necurate și când îl vedeau îl contemplau proșternați zicând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu! El îi avertiza mult să nu-l facă de cunoscut.”

El a urcat pe munte și a chemat după el pe cine dorea să vină. Și a făcut ca doisprezece, să rămână cu sine și pe care să-i trimită să vestească. Lor le-a dat autoritate să vindece boli și să scoată demonii. Și-a făcut părtaș¹⁴ pe Símonas numit Pétros, pe Iàcovos a lui Zevedéos, pe Ioannes fratele lui Iacovos și le-a dat numele de Voanergés care înseamnă „Fii ai tunetului”, pe Andréas, pe Fílippos, Vartolomeos, Mattéos, Tomàs și Iacovos fiul lui Alfeos, Taddeos, Símonas Canaaneanul și Iúdas Iscariótes cel care l-a trădat.

S-a dus acasă și mulțimea s-a strâns din nou astfel că nu puteau să mănânce¹⁵. Și auzind ai lui au ieșit să îl ia acasă¹⁶ căci ziceau că „și-a ieșit din minți¹⁷”.

Cărturarii cei din Ierusalem s-au coborât spunând că îl are pe Beelzebúl și că scoate demonii cu arhontele demonilor.

El chemându-i la sine le vorbea în parabole:

„Cum poate Satanas să scoată pe Satanas? Dacă o împărăție este dezbinată cum poate acea împărăție să dăinuiască? Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși cum va putea casa aceea să dăinuiască? Dacă Satanas se răscoală împotriva lui însuși și este dezbinat nu poate dăinui, ci i-a venit sfârșitul, căci nimeni nu poate să intre în casa celui puternic ca să-i jefuiască averea dacă nu mai întâi îl leagă pe cel puternic.

În adevăr¹⁸ vă spun căci toate păcatele *vor fi iertate fiilor oamenilor și blasfemiile, oricât ar blasfemía, dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” *Spunea aceasta pentru că ei spuneau ca are un duh necurat.

Au venit mama și frații săi și stăteau afară. Ei au trimis să-l cheme. Mulțimea stătea în jurul lui. Ei i-au spus: „Iată, mama ta, frații tăi și surorile tale te caută afară.” El le-a răspuns zicând: „Cine este mama mea și frații mei?” Și rotindu-și privirile în jur spre cei ce ședeau a zis: „Iată mama mea și frații mei. Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră și mamă.”

4

A început din nou să-i învețe lângă mare. Li s-au strâns o mare mulțime așa că el a intrat și s-a așezat într-o barcă și pe mare. Și toată mulțimea de lângă mare era pe uscat. Multe îi învăța în parabole și le spunea în învățătura lui:

„Ascultați. Iată semănătorul a ieșit să semene. În timpul secerișului s-a întâmplat că o parte din sămânță a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările și au mâncat-o.

O alta a căzut peste pietriș unde nu aveau mult pământ. Pentru că nu avea adâncime în sol¹⁹ a încolțit imediat. Dar când a răsărit soarele a dogorât-o și pentru că nu avea rădăcină, s-a ofilit.²⁰

O alta a căzut printre spini și răsărind spinii, au sufocat-o și nu a dat rod.

O alta a căzut pe pământul cel bun și a dat rod răsărind și crescând. Una a rodit de treizeci de ori, alta de șaizeci și alta de o sută de ori.”

Și spunea: „Cine are auz să audă.”

Când a rămas singur cei care erau împreună cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabole. El le-a zis: „Vouă v-a fost dăruit misterul împărăției lui Dumnezeu, dar pentru ceilalți totul e în parabole:

pentru ca privind să priveacă dar să nu vadă,

auzind să audă dar să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă și să li se întoarcă și să li se ierte păcatele²¹.”

Și le-a mai spus: „Dacă nu înțelegeți parabola aceasta cum veți înțelege celelalte parabole?”

„Semănătorul seamănă sămânța.

Aceia care sunt de-a lungul drumului unde e semănat cuvântul, imediat ce aud vine Satanas și smulge cuvântul semănat în ei.

Cei ce sunt peste pietriș sunt semănați și când aud cuvântul îl primesc imediat cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei înșiși ci sunt vremelnici. Apoi au loc necazuri sau persecuții din cauza cuvântului și îndată se poticnesc.

Iar ceilalți care sunt între spini sunt semănați, aceștia sunt cei ce aud cuvântul dar grijile acestui veac și înșelăciunea bogățiilor și celelalte lucruri intrând înăbușe cuvântul și acesta devine neroditor.”[…?]

4:20-4:41 XXX

5

Au ajuns pe partea cealaltă a mării în ținutul Gherasene²². Ieșind din barcă, îndată l-a întâmpinat ieșind din morminte un om cu un duh necurat care-și avea locuința în morminte. Și nici lanțuri, nimeni nu putea să-l lege, pentru că fusese legat de multe ori cu obezi și cu lanțuri însă el rupea lanțurile și obezile de pe el, le zdrobea și nimeni nu putea să-l îmblânzească. Și mereu, noapte și zi, răcnea în morminte și în munți și se tăia cu pietre. Văzând pe Iesus de departe a alergat și s-a prosternat înaintea lui. A strigat cu un glas răsunător spunând: „Ce e între mine și tine Iesuse, Fiu al lui Dumnezeu Cel mai presus/înalt?”. Căci el îi spusese: „Ieși”, duhului cel necurat. El l-a întrebat „Care este numele tău?”. El i-a răspuns: „Numele meu e Legiune, pentru că suntem mulți.” Și îl ruga neîncetat să nu îi trimită afară din regiune. Acolo lângă munte era o turmă mare de porci care se hrăneau. Și el îl ruga spunând: „Trimite-ne în porci ca să intrăm în ei.” El le-a dat voie. Ieșind, duhurile cele necurate au intrat în porci. Turma s-a năpustit înspre mare de-a lungul râpei, erau cam două mii și s-au înecat în mare. Cei ce îi hrăneau au fugit și au anunțat în cetate și pe câmpuri. Și au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. Au venit la Iesus și au văzut pe demonizat așezat și îmbrăcat și cu mintea întreagă, având legiunea scoasă și s-au înspăimântat. Ei au povestit în detaliu ce au văzut și ce se întâmplase celui demonizat și despre porci. Și au început să-l roage să plece din ținutul lor.

El intrând în barcă l-a rugat cel demonizat ca să rămână cu el, dar el nu le-a dat voie, ci i-a spus: „Du-te acasă dar la ai tăi și vestește-le cât de multe a făcut Domnul pentru tine și cum s-a îndurat de tine.” Iesus trecând iar de partea cealaltă în barcă s-a strâns o mulțime multă la el. El era lângă mare.

Și a venit unul din conducătorii sinagogii numit Iàir. Și văzându-l a căzut la picioarele lui și l-a rugat mult spunând: „Fiica mea e pe sfârșite|?|. Vino să îți pui mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască.” El a plecat cu el și o mare mulțime l-a urmat și îl înghesuia.

O femeie ce avea de doisprezece ani o hemoragie și care suferea mult din partea multor doctori—căci cheltuise de la ea tot ce avea dar fără folos, ba chiar i-a făcut mai rău, auzind despre Iesus a venit prin mulțime în urmă și s-a atins de haina lui. Ea își spunea: „De m-aș atinge doar de haina lui voi fi vindecată.” Îndată s-a uscat izvorul sângelui ei și a știut în trup că s-a vindecat de chinurile ei.

Îndată Iesus, cunoscând în sine că a ieșit o putere din el, s-a întors înspre mulțime spunând: „Cine s-a atins de hainele mele?” Ucenicii îi spuneau: „Privește, mulțimea te înghesuie și mai spui: Cine s-a atins de mine?” El s-a uitat împrejur a văzut-o pe cea care a făcut aceasta. Femeia s-a înspăimântat și tremura. Văzând ce i s-a întâmplat, a venit și s-a proșternat înaintea lui și i-a spus tot adevărul. El i-a spus: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Du-te în pace. Fii vindecată de chinul tău.”

Pe când vorbea au venit de la conducătorul sinagogii spunând: „Fiica ta a murit, de ce mai deranjezi pe învățătorul?” Dar Iesus auzind vorba a vorbit zicând conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Doar crede!” El nu a dat voie nimănui din cei ce erau cu el să-l urmeze decât lui Petru, Iacov și Ioannes, fratele lui Ioannes. Ajungând la casa conducătorului sinagogii a văzut tulburare, plânset și jale multă. A intrat și le-a zis: „De ce vă tulburați și plângeți? Copilul nu a murit, ci doarme.” Însă ei îl ironizau. El, după ce a scos afară pe toți, a luat pe tatăl copilului și pe mamă și pe cei ce erau cu ei/el? și a intrat unde era copilul. A luat mâna copilului spunându-i ei: „Talithà! Kúm!” care se traduce prin „Fetițo! îți spun: scoală-te!” Îndată fetiță a înviat și umblă. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Îndată ei s-au uimit cu o mare uimire. El i-a instruit mult ca nimeni să nu știe aceasta și le-a spus să-i dea ceva să mănânce.

6

El a ieșit de acolo și a venit în patria lui²³, iar ucenicii lui îl urmau. Și fiind Sabat a început să învețe în sinagogă și mulți auzind, erau mirați spunând: „Nu este el dulgherul, fiul Mariei și fratele lui Iácovos și a lui ĺosetos, a lui Iuda și Símonos și nu sunt surorile lui aici printre noi?” Și se poticneau în el. Dar Iesus le spunea: „Nu este un profet disprețuit decât în patria lui și între cei înrudiți cu el și în casa lui.” Și nu putea să facă acolo nicio minune²⁴, ci doar peste câțiva bolnavi și-a pus mâinile și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor.

El străbătea satele din jur și învăța. A chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a încredințat autoritate asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia pe drum decât un singur toiag, să nu ia nici pâine, nici traistă, nici brâu pentru monede. Ci să-și lege sandalele și să nu se îmbrace cu două tunici²⁵. Și le-a spus: „Unde veți intra în vreo casă, acolo să rămâneți până veți pleca de acolo. Și dacă în vreun loc nu vă primesc nici nu vă ascultă să ieșiți de acolo, să scuturați colbul de sub picioarele voastre ca mărturisire împotriva lor. [ BYZ Amèn vă spun, mai tolerată va fi Sódoma ori Gómorra în ziua judecății decât acea cetate. ]”

Și ieșind mărturiseau schimbarea minții. O mulțime de demoni scoteau și ungeau cu ulei mulți bolnavi iar ei se vindecau.

Și auzind împăratul Heródes—căci a începuse să i se facă de cunoscut numele a spus: „Ioánnes botezătorul s-a sculat dintre morți și de aceea lucrează aceste minuni în el.” Alții spuneau: „El este Elías”, iar alții că este un profet dintre profeți. Dar Heródes auzind a spus: „Acesta este Ioánnes pe care l-am decapitat. A înviat [BYZ din morți]!”

Acest Heródes trimisese să îl aresteze pe Ioánnes și să-l arunce în temniță din cauza Herodiadei, soția lui Fílippos, fratele lui căci se căsătorise cu ea. Căci Ioánnes îi spunea lui Heródes: „Nu îți este permis să ai pe soția fratelui tău!”

6:19